Interviu cu Alexandru Oancea - ALUMNI Assamblage

Interviu cu Alexandru Oancea - ALUMNI Assamblage

La început bijuteria e greu de stăpânit. 
Te duce unde vrea ea, așa ca un cal nărăvaș.

Experiența și procesul învățării în bijuteria de autor la Școala de Bijuterie Contemporană Assamblage

Format în ani de zile, exista în mine un „reflex de septembrie”: gata vacanța, începe școala! Așa s-a întâmplat și în cazul Assamblage. Bine, știam câte ceva despre David Sandu de la prieteni comuni. Faima îl preceda, domeniul era provocator, iar curiozitatea mea a făcut întâlnirea posibilă. Un mic interviu prietenesc urma să-mi schimbe viața.
De formație tehnică, înzestrat cu oarecare manualitate și obișnuit să reușesc repede în domenii diverse, mi-am spus că nu poate fi prea greu. Nu era prima oară în viață când aveam parte de profesori mai tineri ca mine. Și care explicau, cu demonstrații practice chiar, atât de limpede încât totul părea firesc. Iar dacă nu faci la fel, înseamnă că nu ești bun. Atât de ușor părea. Abia când treceai la treabă realizai în ce te-ai băgat. Îmi lua aproape o zi să fac ceva care să semene, cât de cât, cu ceea ce mi s-a arătat, în jumătate de oră, dimineața.Dar n-am plecat. Mai mult de rușine cred. Și față de profesori și față de colegi (apropo - dintre colegii din prima grupă doar vreo doi am mers mai departe).Abia de pe la al treilea-al patrulea curs încolo am reușit să am primele satisfacții. Asta însemnând pentru mine să am printre primele piese din grup. Nimeni nu ne-a dat note niciodată, nu s-au făcut clasamente și cu toții am primit încurajări. Dar, în sfârșit, aveam curajul să arăt prietenilor piesele mele. Uimirea „invidioasă” din privirile lor m-a făcut să realizez că sunt pe drumul cel bun.

Am mers mai departe. Mi-am închiriat o masă de lucru, am continuat cu alte diverse cursuri și am început să-mi cumpăr scule. Dar mai am mult până la cele „10.000 de ore necesare excelenței”. Primele piese pe care am fost mândru să le pot dărui au fost una pentru mama și alta pentru iubita mea.

După absolvire - Designer de bijuterie de autor

Ce înseamnă designer de bijuterie? Cea mai frumoasă bijuterie, pentru mine cel puțin, este cea care „cochetează” cu inutilitatea. Trebuie să fie atât de frumoasă încât să-i afli singur modul de a o purta. În direcția asta cred că merg lucrurile. Nici materialele nu contează prea mult atunci când reușești să exprimi/ transmiți ceva. Sigur că rămâi atașat de primele materiale pe care ai învățat să le supui. La început bijuteria e greu de stăpânit. Te duce unde vrea ea, așa ca un cal nărăvaș. Începi ceva și ajungi în altă parte. Asta poate fi și un farmec, partea misterioasă a creației. Cu singura condiție ca tu să fii  stăpânul lucrurilor în cele din urmă.Oare numai oamenii frumoși fizic au voie să poarte bijuterii? Ori poate bujuteriile trebuie făcute ca să suplinească ceva? Ar fi prea trist ca vreuna din aceste afirmații să fie pe deplin adevarăte. În mintea artistului se naște o bijuterie. Cu certitudinea aceasta va completa ceva în lumea asta mare, în drumul ei nesfârșit către perfecțiune.

Toate visurile, emotiile, trăirile, coșmarurile mele chiar, pot fi exprimate prin bijuterie. Când am descoperit asta am înțeles că sunt pe drumul cel bun. Și nu cred că mai vreau să caut altul. Numele și piesele din colecțiile mele sunt cele mai relevante dovezi: „Animale fantastice și de unde au apărut ele” - colecție de debut la Romanian Jewelry Week; „De ce să găurim perlele?” - colecție ROJW - 2020; „Inutilitate” - criza pandemică – ROJW 2.0 - 2021. Și merg înainte! V-am spus că mai am mult de învățat și mult de dăruit - sper eu.

Evenimentele Assamblage

Assamblage este o școală care crește mai repede decât elevii săi. Trebuie să ții ritmul dacă nu vrei să rămâi în urmă. Asta înseamnă să lucrezi și să înveți mereu. Când eram copii în clasa primară învățam literele, apoi cuvintele. Cu ele am început a face propoziții. După aceea, ne-am lărgit orizonturile spre universalitate. Liceul, facultatea, specializări etc. Aici am făcut primul inel, apoi primele elemente pe care am început să le asamblăm între ele. Ceară, turnare, texturi, articulații, cloisonné, cizelură, ceramică, țintuire. Și câte și mai câte...Mutarea într-un nou sediu, diversificarea cursurilor spre multidisciplinaritate și mai ales „așezarea” pe harta mondială a bijutierilor prin organizarea Romanian Jewelry Week (deja se pregătește ediția a treia). Toate astea în decurs de numai câțiva ani.

Vreau doar să țin pasul cu Assamblage. Evoluția școlii mă stimulează și mă ambiționează deopotrivă. Assamblage este pentru mine școala care începe în fiecare septembrie.

Unul dintre marile avantaje ale bijuteriei este acela că nu are nevoie de traducători. Dacă e bine făcută, bijuteria se exprimă în toate limbile cu aceeași grație.

 

 

 

  • Interviu de Alexandra Bujeniță
  • Fotografii Alexandru Oancea

 

Înapoi la blog
1 din 5