Interviu cu Doina Bacalu - ALUMNI Assamblage

Interviu cu Doina Bacalu - ALUMNI Assamblage

Doina Bacalu a studiat medicina, dar a simțit dintotdeauna că desenul, pictura și dansul sunt chemările ei. Îi place să recicleze materiale pentru bijuteriile ei: crengi uscate, CD-uri uzate, un sâmbure, un cap de papușă (și multe altele) și este îndrăgostită de tehnica „Chasing and Repoussé”. La Romanian Jewelry Week 2.0. a luat ciocănelul și ustensilele de lucru și a susținut un workshop demonstrativ de bijuterie contemporană la Muzeul de Istorie Națională.

Experiența și procesul învățării în bijuteria de autor la Școala de Bijuterie Contemporană Assamblage

Nu am simțit niciodată că medicina ar fi chemarea mea, dintotdeauna m-am simțit bine doar desenând, pictând și dansând, dar așa e viața…toujours parșivă și mi-a dat un ocol de făcut.

Am absolvit Facultatea de Medicină și am făcut doar anul de stagiatură după care m-am retras în multinaționale unde am rămas destul de mult timp, cam 20 de ani. Nu am simțit niciodată că asta ar fi chemarea mea, dintotdeauna m-am simțit bine doar desenând, pictând și dansând, dar așa e viața…toujours parșivă și mi-a dat un ocol de făcut, mai ales de îndurat. La bijuterie am ajuns acum 10 ani când, normal, ca orice femeie, m-am apucat să fac bijuterii din mărgeluțe multe, colorate și eram încântată mai ales de mărgelele mari. În jumătate de an mă plictisisem deja și voiam să trec la nivelul următor, adică să fac bijuterii de argint. Prin urmare, am început să caut cursuri de bijuterie.

Primul curs la Assamblage
Assamblage oferă încredere și curaj și deschide o altfel de lume pe care să o explorezi.

În căutarea mea de cursuri de bijuterie, ajunsesem să plec în Anglia la un curs, când stelele s-au aliniat și am dat peste bancul, ciocanele și pilele lui David la Autor. Mi-a plăcut ce și cum mi-a povestit despre Școala de Bijuterie și am zis să încerc. M-am dus la primul curs și mi-a plăcut teribil de mult! De atunci, m-am tot întors la cursurile Assamblage.

Nu mi s-a părut nimic greu la cursuri, poate pentru că David și Andreia au fost tot timpul aproape de noi și răspundeau cu răbdare chiar și la întrebările noastre stupide. Au fost poate doar cursuri cu tehnici care mă atrăgeau mai puțin ca de exemplu țintuirea sau filigranul.

Școala de bijuterie contemporană Assamblage mi-a pus la dispoziție cursuri care mi-au dat ocazia să explorez tehnici diferite care pe mine m-au ajutat să evoluez ca designer și să-mi definesc un stil. Modalitatea de predare a Andreiei și a lui David te stimulează, îți dă curaj să încerci și să experimentezi ce te duce pe tine capul și sufletul și experimentând nu ai cum să nu crești.

Piesele create în timpul cursurilor 

Este o poveste amuzantă pentru că eu sunt mai leneșă de fel și am terminat puține piese în timpul cursurilor, dar o să încerc să răspund pentru că totuși ceva-ceva am terminat.  La Basic 1 am făcut un inel cinetic care a ieșit cum a ieșit dintr-o întâmplare. Pur și simplu, când am pus piesele pe banc să mă apuc să le lipesc, ele s-au așezat într-un fel, altul decât cel gândit de mine, care m-a condus la forma finală. Mi-a plăcut foarte mult această intervenție a întâmplării. 

O altă piesă care îmi e foarte dragă este cea făcută la cursul de „Chasing and Repoussé”cu Il Maestro Aquafresca. Este un tors de femeie pe care l-am desenat acum 30 de ani și pe care l-am redescoperit căutând o temă pentru curs. Piesa aceasta a generat prima mea colecție pe care am expus-o la ROJW 1.0, toate piesele colecției pornind de la seria de desene făcute acum 30 de ani și toate executate în aceeași tehnică „Chasing and Repoussé” de care sunt absolut îndrăgostită. Mi se pare frumos cum piesele au căpătat o altă semnificație după 30 de ani.

Cel mai aprig susținător

Sunt mulți oameni apropiați sau mai puțin apropiați care mă susțin în mod constant și îmi dau ghionturi să merg înainte și le sunt atât de recunoscătoare pentru asta.Dar cea mai fericită sunt când îmi sunt alături băieții mei. Și sunt tot timpul.

Primii pași spre creație 

Norocul mea a fost că mi-am regăsit desenele din tinerețe și am reușit să construiesc această primă colecție care mi-a deschis apetitul pentru a o concepe și pe a doua. 

Primii pasi spre creație au venit odată cu ROJW 1.0 când a trebuit să fac o colecție. Mi-a fost greu pentru că mie nu-mi plac colecțiile așa cum nu-mi plac nici seturile sau regulile în general. Norocul mea a fost că mi-am regăsit desenele din tinerețe și am reușit să construiesc această primă colecție care mi-a deschis apetitul pentru a o concepe și pe a doua. 

Materialele folosite

Acum sunt în stadiul în care încerc să îmi perfecționez anumite tehnici de prelucrare a  metalelor, dar mă atrage foarte tare să folosesc și o sticlă de suc colorată, o creangă uscată, un CD uzat, un sâmbure, un cap de papușă, bucăți de material textil, fire etc, motiv pentu care câteodată mă transform într-un hoarder.  Ah! Și nu cred că o să renunț vreodată să folosesc mărgele, îmi plac de mor.

Surse de inspirație 

Cred că universul uman mă inspiră cel mai mult, mai mult cel feminin decât decât cel masculine, dar asta cred că e o chestie subiectivă sau poate e un exercițiu de introspecție, de-a dreptul autopsihanalitic câteodată.

Romanian Jewelry Week

Evenimentul de referință a fost cu siguranță Romanian Jewelry Week 1.0 pentru că a fost primul eveniment la care am participat și pentru că datorită lui am realizat o primă colecție, m-a ajutat să scot capul în lume și să mă conectez cu foarte mulți oameni care m-au îmbogățit. În momentul acela, pot să spun că cel mai aprig susținător a fost David care mai rău ca o soacră m-a bătut la cap până am zis da. Și mi-a acordat și foarte multă încredere motiv pentru care îi sunt recunoscătoare.

Din scurta mea experiență, toate aceste evenimente mi-au oferit posibilitatea să mă conectez cu alți artiști, cu imaginarul lor și orice interacțiune te modelează, te educă. De asemenea, s-a creat o comunitate în care îți poți găsi sprijinul necesar când ai nevoie.

Cred că singurul proiect clar este să continui să creez. Ce o sa fie exact și ce nume o să poarte nu știu acum, dar ceva a încolțit deja în emisfera mea creativă și agitată. 


Cum poți descrie lumea dacă ar fi să vorbești numai despre bijuterie?

Citind întrebarea mi-a venit instant în cap un banc: omul este ca tâmplarul, trăiește cât trăiește și după aia moare. Nu știu de ce mi-a venit asta în cap, dar am bănuiala că subconștientul meu vrea să spună de fapt că nu am nici un răspuns.

Bijuteria contemporană din România

Cred ca există artiști foarte foarte foarte talentați și s-a format deja o comunitate important, dar pentru care nu cred că s-a format încă un public pe măsură. Comunitatea de artiști a crescut mult mai repede decât ritmul de educare al publicului privind bijuteria contemporană. Și dacă mă gandesc mai bine nu îmi aduc aminte să fi văzut un interes și implicare din partea unor instituții culturale care să vorbească și să promoveze bijuteria contemporană românească. Poate ar fi fost un ajutor în plus.

Designeri de referință

Nu pot să spun că admir pe cineva anume, pot doar să spun că mă încântă anumite lucrări ale foarte multor artiști și nu pot să-i numesc pe toți aici pentru că ar fi o listă foarte lungă. Primele bijuterii care m-au impresionat au fost cele ale lui Claudio Pino, iar mai recent am descoperit că am o slăbiciune pentru lucrurile ironice ale lui Esteban Erosky.

 

 

  • Interviu de Alexandra Bujeniță
  • Fotografii Ștefan Vartolomei



Înapoi la blog
1 din 5